azs-bucovinaforum.ro

vasile · moderator Data inscrierii: 20/Ian/2010 Mesaje: 633

Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului, trecand pe langa piata Times Square din Manhattan. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini clanxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau.
Dintr-o data indianul a spus: "Am auzit un greiere."
Prietenul sau a spus: "Ce? Trebuie sa fii nebun. N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta!"
"Nu! Sunt sigur, am auzit un greiere!" a insistat indianul.
"Asta-i o nebunie!" a continuat prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
"Asta-i incredibil!" a spus acesta. "Trebuie sa ai un auz supraomenesc!"
"Nu", a spus indianul. "Urechile mele nu sunt diverse de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele."
"Dar asta nu se poate!" a continuat prietenul. "Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!"
"Da, asta asa e. Depinde de ceea ce este important pentru tine." a venit iute raspunsul. "Da-mi voie sa-ti arat."
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
"Intelegi ce am vrut sa spun?" a continuat indianul. "Totul depinde de ceea ce este important pentru tine."

Ce este important pentru tine? Ce asculti?

Unii oameni spun ca nu exista Dumnezeu si ca El nu le-a vorbit niciodata. Dar poate ei nu-L pot vedea sau auzi fiindcă nu Il asculta. Ei traiesc pentru ei insisi, nu pentru Dumnezeu.

Daca esti acordat pe aceeasi lungime de unda cu Dumnezeu, vei fi in stare sa Il identifici la fapt in viata ta si in lume. Si vei fi in stare sa Il auzi cand vorbeste.

Isus a spus: "Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima sa se intoarca la Dumnezeu si sa-i vindec. Dar ferice de ochii vostri ca vad si de urechile voastre ca aud!" (Matei 13:15-16)
_________________
Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea.

vasile · moderator Data inscrierii: 20/Ian/2010 Mesaje: 633

Cred ca uneori suntem tentati sa folosim scurtaturi si in viata spirituala. Pare ceva bun dar pericolul este mult mai mare de cit ce se intimpla la computer.

Ai obosit aşteptând un răspuns din porțiunea lui Dumnezeu? Eşti tentat sa faci ceva ca doar Duemzneu iti da dar nu-ti baga in traista, nu ? "Gata, Doamne, preiau controlul ca nu mai pot!"...

Înainte de a face acest pas, aminteşte-ţi un lucru: o scurtătură îţi poate scurtcircuita destinul! Toate lucrurile au loc pe urmă “orarul” lui Dumnezeu, dupa ceasul divin, nu dupa al tău.

Iti amintesti?… Mai târziu ce Samuel l-a uns pe David ca rege, asta s-a retras şi a aşteptat şapte ani lungi, în timp ce Saul punea în pericol viitorul Israelului şi-l forţa pe David sa devina un fugar, să se ascundă. Apoi dintr-o data s-a ivit probabilitatea unei scurtături. Unul dintre soldaţii lui David l-a descoperit pe Saul în cortul său, nepăzit, aşa că a mers la David, spunându-i: “Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea…” (1 Samuel, 26:8) Un click al celui rau si gata…solutia de rezolvare este la indemina ta… hai ce mai astepti?!… e momentul! Ce oportunitate! Scapă de omul care doreşte să te ucidă. Ieşi din ascunzătoare şi revendică tronul. La urma urmei, ai fost uns ca rege. Totul părea logic, cu excepţia unui solitar lucru - raţionamentul acesta nu făcea parte din planul lui Dumnezeu.

Oricât şi-ar fi dorit David să conducă Israelul, ştia că pentru a avea succes trebuia să urmeze planul lui Dumnezeu, conform “orarului” Său, ştiind că altfel nu s-ar fi bucurat de acordul şi binecuvântările Sale. Oferindu-se să-l ucidă pe Saul, Abişai îi dorea lui David doar binele. Wow, ce prieten adevarat. Ce gând nobil!

Dar atentie, prietenii bine intenţionaţi îţi pot oferi uneori sfaturi contrare planului lui Dumnezeu. În acele clipe este dificil să rezişti tentaţiei, încercând să-ţi aperi decizia considerând că scopul scuză mijloacele. Nu lăsa niciodată, pe nimeni, oricât de bine intenţionat ar fi, să te convingă să faci un lucru pe care-l consideri greşit. Stiu e greu, dar aminteste-ti in astfel de ocazii de siguranta calauzirii: ”Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Prov. 3:6)
_________________
Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea.

vasile · moderator Data inscrierii: 20/Ian/2010 Mesaje: 633

Intr-o seară de iarnă umplută de alb şi alunecoasă ca sticla, tata ne-a pus pe sanie pe mine şi pe fratele meu, ne-a acoperit bine cu pătura şi am plecat înspre biserică. Era o seara minunată, iar fâşâitul zăpezii sub tălpicii saniei ni se părea ca un zbor subţire de îngeri. In faţa fiecărei lumini de pe stradă, fulgii aproximativ compacţi în jurul lor, abia mai îngăduiau câte unei raze de lumină de la stâlpi să ne lase a privi împrejur. Sera, iarna, la ora aia era întuneric. Numai becurile se vedeau.

Sub pătură era cald. Nici nu ştiu când am aţipit şi la o smucitură a saniei am alunecat. Am tresărit, dar zăpada mi se părea atât de elegantă şi de moale că am început să mă joc cu ea, deşi vedeam cum sania se îndepărta. Apoi am început să strig, dar nu mă mai puteau auzi, se depărtaseră prea mult. Am încercat să mă ridic, dar mi-era prea frig şi mă încărcase zăpada. Apoi I-am văzut din nou pe tata şi pe fratele meu venind fuga înapoi. Eram acoperit de zăpadă, iar lacrimile aproape că-mi îngheţaseră pe faţă.

Tata m-a luat, m-a scuturat zdravăn şi m-a aşezat alături fratele meu, acoperindu-ne iarăţi bine. Dar, de data asta, ne-a legat unul de altul cu cordonul hainei lui. “Cum v-aţi dat seama că am căzut ?” am întrebat în şoaptă pe fratele meu. “Când mi s-a confecționat frig la spate”, mi-a şoptit el.

...Atunci îndată ce am ajuns la biserică pastorul vorbea despre unitate şi despre căldura dragostei lui Dumnezeu. L-am prins de mână pe fratele meu. Plângea. Şi eu plângeam. Şi cred că şi tata. Da, şi el plângea.

Simţim că ni se face frig? Inseamnă că fratele nostru a căzut. Inseamnă că are nevoie de noi. Inseamnă că noi avem trebuință de el. Trebuie să-L anunţăm neîntârziat pe Tata!
luaţi atitudine....
_________________
Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea.